Rautatea a devenit in zilele noastre ratiunea de a fi.Zilnic facem rau cuiva si ne dorim asta.Ne simtim fericiti in momentul in care stirbim zambetul de pe fatza cuiva,in momentul in care il facem pe acela sa se simta cu cva inferior noua ca sa ne putem noi anula complexele de inferioritate.Toti suntem la punctul in care ne dorim sa avem macar un pic din cel care ne este superior dintr unul sau alt punct de vedere.Chinul nostru nu este acela de a fi in fiecare zi mai bun pentru a-l depasi,ci este sa ii aratam persoanei fatza de care ne simtim superiori ca suntem mai buni ca ea.Nu putem sa ajungem mai sus,dar,complacandu ne in propria noastra fiinta,si facandu i pe altii sa se simta mizerabil,consideram ca ne am atins scopul.Ne imbatam cu alcool pur.Nu simtit satisfactiile etilicului rafinat,nu suntem ametiti de fericirea castigului,ci imbolnaviti de vaporii saraciei,ai lipsei de esenta...

NU putem intelege cand celalalt se intristeaza pentru ca NOI nu am putut o secunda sa intelegem ca are nevoie de un zambet,de sentimentul sigurantei.Piloanele nu constau in oameni care sunt mult prea slabi ca sa mai reziste vietii.Nu putem gasi sustinere in noi insine,iar ceilalti nu se pot turna pe sine in asfalt pentru a ne ajuta...

M am saturat de aceasta idiotenie,suntem rai,starnim raul,nu putem sa fim macar o data doritori sa iubim.Nu mai stim sa iubim si nu mai stim sa ne pese.Nu ne ajungem sa avem o sg persoana langa noi care sa ne inteleaga,pentru ca ne dorim intotdeauna mai multe si mai multe...